REDOBANDIREA BUNURILOR EXPROPRIATE

Care titular?
Legile neo-comuniste vorbesc despre „fostii proprietari” si „actualii detinatori”.
Noi vorbim despre proprietarii de drept si ocupanti.

Ma numesc Elisabeta Rodica Dutescu, casatorita Sturdza

Am deschis aceasta pagina, în speranta ca voi putea lua contact cu persoane care au interese comune cu ale mele. Despre actiunea pe care vreau sa o initiez am scris un text, publicat în „Ziarul de Iasi” din 2 iulie 2004. Il reproduc aici:

Stimate Domnule Redactor-sef,

Dificultatile pe care le întâmpin în redobândirea unui bun aflat pe raza municipiului Iasi m-au ajutat sa-mi lamuresc o serie de aspecte ale problemei retrocedarilor. Doresc sa le fac publice, în intentia de a initia o actiune în care sa atrag si alte persoane aflate în aceeasi situatie.

În procesul retrocedarilor sunt implicate 3 categorii: vechii proprietari, noii proprietari sau ocupanti si cetatenii tarii în calitatea lor de contribuabili.

Singura varianta care defavorizeaza flagrant populatia tarii este acordarea de despagubiri. Acestea sunt platite din buget, deci din banii cetatenilor, bani ce ar trebui investiti în ceva de care sa profite întreaga populatie: masuri sociale, infrastructura, învatamânt, s.a.m.d. Singura varianta care nu defavorizeaza în nici un fel populatia tarii este restituirea obiectului ca atare.

Singurii pagubiti dramatic de reglementarile în vigoare în ultimii 14 ani au fost proprietarii. Chiar si atunci când si-au recuperat obiectul expropriat, au facut-o prin procese ruinatoare: de bani, de timp, de energie, de sanatate. Dar cei mai multi nu si-au redobândit nici pâna astazi bunul sau au primit un echivalent sau despagubiri mult sub valoarea reala a acestuia.

Singurii câstigati sunt noii proprietari sau ocupanti. Ei au dobândit bunurile cu japca, prin falsuri sau le-au cumparat de la stat pe preturi derizorii. Ei au folosit sau au exploatat cu profit în tot acest timp bunuri care nu le apartineau, facând în multe cazuri averi. Chiar si atunci când, sub presiuni venind din afara, au fost în situatia sa restituie bunul dobândit, ei nu au pierdut decât ceea ce câstigasera în mod ilegal.

Contribuabilii sunt si ei pagubiti. Tot ce plateste STATUL platesc de fapt cetatenii tarii: ei platesc despagubirile catre proprietari, ei platesc procesele pierdute la CEDO. Nu i se imputa nimic judecatorului corupt, nu i se imputa nimic „baronului” care s-a îmbogatit exploatând ani de-a rândul bunul altuia. Daca cineva a primit pe nimic sau a cumparat pe un pret derizoriu de la stat bunul unui proprietar, iar proprietarul primeste o despagubire, înseamna ca cetatenii tarii fac un cadou nu vechiului proprietar, ci celui nou.

Problema retrocedarilor are, pe lînga aspectul socio-economic, o importanta componenta psiho-sociala. În buna traditie comunista, dupa 1989 cetatenilor le-a fost inoculata în continuare ura împotriva celor care vor sa-si ia înapoi lucrurile furate de regimul comunist, cu argumentul ca, în timp ce buna parte a populatiei tarii traieste în saracie, vechii proprietari vor sa se îmbogateasca din nou pe spinarea poporului. Realitatea este alta. În timp ce vechii proprietari au acumulat bunurile de-a lungul mai multor generatii sau prin munca de o viata, multi dintre cei noi s-au îmbogatit peste noapte: prin acte de coruptie, prin pilele de care au profitat, fara îndoiala si cu fonduri existente în 1989, despre care cetatenii nu au aflat niciodata unde s-au scurs.
Si înca ceva. În cei 45 de ani de privatiuni si persecutii, mergând uneori pîna la distrugerea fizica, fostii proprietari au primit de la istorie o lectie de modestie. Ei au suferit de lipsuri alaturi de marea majoritate a populatiei tarii, resimtind, însa, si mai dramatic rigorile regimului comunist. În tot acest timp profitorii sistemului au folosit tara ca pe propria mosie. Ei, copiii lor si clientela lor vor sa faca acest lucru în continuare. Nu „vechii proprietari” îsi etaleaza îmbuibarea cu aroganta în emisiuni televizate, sfidând cu nerusinare populatia saracita a tarii. Ci „cei noi”, care sunt în cea mai mare parte profitorii din ultimii 60 de ani si clientii lor.

Guvernantii dau cu usurinta despagubiri: nu dau din buzunarul lor. Guvernantii dau cu usurinta bunuri aflate în litigiu: ei dau de lucru justitiei.
Normal, însa, ar fi ca guvernantii sa-i restituie omului bunul ce i-a fost furat. Iar acesta, daca vrea, îl poate vinde bogatilor zilei – la pretul pietii libere.

Pentru proprietatea mea pe care o revendic, eu nu voi accepta despagubiri, pentru ca cetatenii tarii nu au nici o obligatie sa-mi plateasca mie paguba. Nu ei mi-au furat bunurile. Eu nu voi accepta ca „echivalent” un obiect aflat în litigiu, pentru ca nu este normal ca noi, fostii proprietari, sa ne sfâsiem între noi în procese, în timp ce profitorii îsi freaca multumiti mâinile.

Ca baza pentru desfasurarea în conditii transparente a actiunilor de revendicare, noi, vechii proprietari, avem nevoie de informatii exhaustive privind propriul nostru bun. De aceea, vreau ca împreuna cu alti interesati sa înaintam o petitie comuna tuturor persoanelor si institutiilor de decizie sau de influenta din tara si din strainatate. Vom cauta sa impunem dreptul proprietarului de a cere si obligatia institutiilor de stat de a pune la dispozitie solicitantului informatii precise si cuprinzatoare despre propriul obiect revendicat. Pentru a stabili legatura cu posibilii co-semnatari ai petitiei, indic o adresa de e-mail la care îmi pot fi comunicate cazurile pe care sa ne sprijinim petitia:

elrodust@gmx.de

Deschid totdeodata un site în care eventualele materiale sa poata fi citite de orice interesat:

www.elrodust.de